Boala pilonidala – operatia (III)

Forma cronica a bolii. Si cea mai dificil de tratat. Fistula pilonidala.
Reamintindu-ne, e vorba despre acel orificiu care ramane dupa vindecarea abcesului pilonidal (mentionez aici si acele cazuri rare, care nu prezinta fistula dupa vindecare, practic cantitate neglijabila din numarul de pacienti).
Uneori apare un singur orificiu pe care se exteriorizeaza un lichid muco-seros, alb-galbui, de obicei inodor, iar alteori mai multe orificii, complicand existenta pacientului. Trece o zi, trece o saptamana, poate luni de zile si pacientul ajuns la capatul rabdarii cu lenjeria mereu umezita de aceste secretii, se prezinta la medic.
Aici intalneste mai multe categorii de medici chirurgi. Unii propun initial pansamente si tratament antibiotic pentru asa-zisa „linistire a zonei”. Care fireste, e doar o prelungire a momentului operator si in definitiv, o complicare a interventiei care va urma. De ce? Fiindca tesutul implicat se transforma, se sclerozeaza, se vindeca extrem de greu si lasand boala sa evolueze se extinde si regiunea fistuloasa. Asta va implica o excizie larga pana in tesut sanatos. Deci vindecare anevoioasa.
Ceilalati chirurgi propun operatia imediat ce vad fistula. Si bine fac. Fiindca asta e singura atitudine corecta. Excizia tesutului bolnav si apoi vindecarea.

Operatia fistulei. Se efectueaza sub anestezie rahidiana. Nici nu pomenesc de cea locala, fiindca pacientul nu ar tolera. Deci pacient internat ajunge la operatie, anestezia rahidiana se efectueaza.
Chirurgul canuleaza orificiul fistulos si introduce pe el albastru de metilen, care va colora tesutul fistulei, delimitandu-l de cel sanatos.
Acum urmeaza incizia eliptica, sau in „felie de pepene”, cuprinzand orificiul/orificiile. Si apoi excizia. De obicei se face cu electrocauterul, cu grija sa nu atingem tegumentele. Si se excizeaza in profunzime pana la fascia sacrata, adica „pana la os”. Incluzand tot tesutul albastrit. In functie de evolutia fistulei, la fel va si dimensiunea exciziei. Aici ar fi si motivul pentru care recomand excizia cat mai repede de la vindecarea abcesului. Mai ales la sexul masculin.
Dupa excizie, se poate face fie sutura primara a tegumentelor, fie se lasa deschis si mesat spatiul, urmand a fi pansat zilnic.
Revin.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , , , | 2 comentarii

Boala pilonidala – operatia (II)

Deci pacientul paraseste spitalul fiind operat. Cu mesaj al cavitatii restante si pansament. Cei mai multi nu pot sta in pozitia sezand. Cateva zile. Altii reusesc fara probleme.
Alt necaz postoperator este durerea. Unii pacienti au dureri foarte mari, necesitand antialgice, antiinflamatorii din belsug. Altii au dureri suportabile sau mici. Repet, toleranta pacientului e importanta.

Ziua urmatoare si alte cateva zile pacientul revine la pansat si toaletat cavitatea. De obicei fara mari dureri. Acum e si momentul in care trebuie explicat foarte clar ca operatia de evacuare e doar un pas al rezolvarii bolii. Ca de fapt evacaurea abcesului e doar momentul acut depasit. Dar cavitatea ramane acolo. Cu sansa foarte mare de recidiva. Deci ce e de facut?

Dupa o perioada de cateva saptamani, cand se potoleste inflamatia regiunii pilonidale, trebuie efectuata excizia zonei bolnave. Astfel limitand recidiva.
Cei mai multi pacienti insa, nu revin decat in momentul in care au o fistula deranjanta. Sau o reabcedare.

Postoperator, exista o conduita a pacientului. Care trebuie respectata. Si anume, toaleta regiunii, mentinerea ei fara fire de par si cat mai uscata posibil. Usor de spus, greu de facut. De obicei e nevoie de o alta persoana, dat fiind ca zona pilonidala e greu accesibila. Dupa 3-7 zile de la operatie, pacientul poate incepe sa spele cu apa si sapun cavitatea, ulterior pansament curat si uscat. Si va face asa pana se va inchide aproape complet. Sau complet. Dinspre profunzime spre superficial. Dinauntru inafara.

Este adevarat, am avut si pacienti care au venit dupa mai multe luni la un control. Si nu am gasit semne de recidiva. Sau traiect fistulos.  Pacienti complianti, care au respectat intocmai indicatiile. Si au avut norocul sa nu recidiveze boala. Putini la numar, totusi.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Boala pilonidala – operatia (I)

Tratamentul chirurgical e singurul care rezolva boala. Deci operatia.

La camera de garda, pacientul cu abces are nevoie de solutionare. Si anume de evacuare chirurgicala si completa a abcesului. Sub anestezie. Locala sau rahidiana.
Am efectuat multiple anestezii locale (lidocaina-xilina) ale regiunii. Unii pacienti tolereaza fara probleme, altii plang de durere. Am incercat cu ace mai mici sau mai mari, dar totul depinde de toleranta pacientului. E o zona dificila.

Interventia chirurgicala in sine implica o incizie in zona de maxima fluctuenta a abcesului, evacuarea puroiului, debridarea cavitatii, lavaj cu antiseptice si mesaj – mentinand astfel cavitatea deschisa. Si pansament. Adica o interventie de ambulator simpla. Dupa care pacientul pleaca acasa. Si revine pentru pansamente si urmarire la 1-2 zile.

Anestezia rahidiana implica internarea pacientului pe sectie. Un anestezist va efectua „rahia” intr-o sala de operatie. Dupa interventie exista o perioada de recuperare. Deci 1-2 zile de internare. Cu toate implicatiile. Avantajele sunt de-o parte si de alta. Pe de-o parte chirurgul are confort maxim. Pe de alta, pacientul nu are dureri. Cel putin nu in timpul interventiei. Fireste, aici putem deschide o intreaga discutie, cu infectiile nosocomiale, problema pacientului fara asigurari de sanatate, etc.

Ideea principala e ca dupa anestezie locala, pacientul se intoarce acasa. Unde are alt confort psihologic si isi poate relua din activitati. Fara „trauma” internarii.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Boala pilonidala – simptomatologie

Pacientii cu boala pilonidala se prezinta de obicei la camera de garda. Adica in urgenta. Cand? In momentul cand nu mai pot sta in pozitie sezanda. Sau au dureri mari ale regiunii. Sau au frisoane, febra, stare generala modificata.
Ei descriu o umflatura in santul interfesier, la noada, cu debut in urma cu cateva zile si accentuare progresiva. Uneori cu evacuare de lichid urat mirositor, brun-galbui sau galbui. Si prezinta semne inflmatorii: durere, caldura locala, eritem, pulsare, senzatia unei presiuni. Paraclinic adica analize de laborator: hemograma evidentiaza de obicei leucocitoza cu neutrofilie, adica reactia generalizata de aparare a organismului. VSH, proteina C reactiva pot fi si ele modificate.
Vorbim asadar de abcesul pilonidal. Forma acuta a bolii.
Ah da, in general, pacientii nu vin in prima zi a aparitiei simptomelor. Ei asteapta. Poate „trece de la sine”. Altii mai curajosi incearca la baie, sa evacueze continutul abcesului. Reusind. Dar se prezinta totusi, ca sa fie siguri ca „nu e altceva”. Aici apare si cea de-a doua categorie.
Cea a pacientilor care au reusit fie spontan sa scape de abces, fie „au ajutat” la evacuare. Si au rezistat durerilor. Eroic sau cu un pumn de antialgice si antiinflamatorii. Prin urmare, simptomele inflamatorii dispar treptat. Si momentul acut trece. Uneori se formeaza abcesul din nou la putin timp. Alteori trec saptamani, luni de zile pana cand, pacientul observa o secretie „ciudata”, galben-albicioasa, fara miros, pe lenjerie. Care nu dispare. Iar la examinare un mic orificiu, prin care se exteriorizeaza aceasta secretie. Nu neaparat alarmanta, dar sacaitoare si neigenica. Acesta e celalalt moment de prezentare al pacientului. Deseori in regim ambulator, dupa ce trece pe la medicul de familie. Sau tot la camera de garda. Adica forma cronica a bolii. Fistula pilonidala.

Nu am mentionat nimic de chistul pilonidal. Forma initiala. Pacientii ce prezinta un mic chist de 1-2 cm nu vin de obicei la medic. E o forma usoara si fara semne inflamatorii. Chiar daca e o usoara jena locala, pacientul se obisnuieste. „Asteptand” infectarea si transformarea in abces – abcedarea chistului.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Boala pilonidala – cauze

In primul rand ar trebui precizat ca e o boala care apare cu precadere la tineri.
Preponderent la barbati. Varsta – de la 16-18 ani pana la a 4a-5a decada de varsta (e foarte rara la persoane ce depasesc 40 ani). Unul din factorii predispozanti este istoricul familial de boala pilonidala. Si tot aici, e de mentionat si anatomia. Un sant interfesier mai adanc favorizeaza aparitia bolii.

Factori favorizanti sunt, dupa cum ziceam si in postarea anterioara, legati de presiunea exercitata asupra foliclului de par. Prin urmare, firul creste sub piele, declansand boala.
In literatura se mentioneaza pacientul supraponderal, predispus la boala fata de cel subponderal. Realitatea e ca pacientii supraponderali dezvolta in general mai multe boli datorita transpiratiei excesive si toaletei dificile. Probabil acest factor e legat direct de sedentarismul si pozitia sezanda a acestor pacienti. Ciclistii, calaretii, soferii, programatorii ar fi cateva categorii de mentionat aici. Deci transpiratie excesiva, microtraume repetate asupra folicului de par, pozitia sezanda.

Pilozitatea excesiva este insa factorul major. De aici si preponderenta la barbati (cu un raport de 3:1 in favoarea sexului masculin).
Si alt factor e inaccesibilitatea pacientului la zona cu pricina, sacro-coccigiana, de aici neglijarea – toaleta minima si mentinerea firelor de par ale zonei.

Chistul pilonidal se dezvolta de novo, este o boala dobandita, fara fond congenital.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Boala pilonidala

Regiunea pilonidala sau zona situata deasupra si in apropierea santului fesier (popular, noada), este spatiul in care se desfasoara aceasta boala. Boala sacro-coccigiana, pilonidala cu multiplele ei prezentari.

Initial, e vorba de o mica umflatura ce se numeste chist pilonidal. Acesta, in urma infectiei se transforma in abces pilonidal. In evolutie naturala, acest abces poate evacua continutul, fie spontan, fie chirurgical, lasand in urma o cavitate ce se poate reinfecta producand o alta abcedare, intr-un cerc vicios. O a doua varianta este transformarea acestei cavitati intr-un tesut inflamator, care sa produca constant secretii, devenind astfel fistula pilonidala. Practic, o cavitate cu comunicare la piele, ca un buton de camasa.

Deci, chist pilonidal, abces pilonidal, fistula pilonidala. Toate au acelasi tratament. Chirurgical.

Problema reala a bolii pilonidale este recidiva. Oricum am face tratamentul, sansa de recidiva este in jur de 15% pentru un tratament cu viza radicala.

Motivele sunt clare si tin de localizare – e o zona ingrijita mai putin, la nivelul careia cresc fire de par. Aceste fire de par sunt practic cauza intregii boli. Si a recidivelor. Datorita sedentarismului si  pozitiei, zona e afectata de presiunea exercitata asupra firelor de par, care fortate, cresc sub piele. Adica in tesutul subcutanat. La baza firului, exista un folicul pilos. La fel, ruptura acestui folicul, determina o reactie inflamatorie, cu debutul bolii.

Alt motiv este igiena pacientului. Si motivarea acestuia pentru a mentine aceasta zona curata, uscata, fara fire de par.

Publicat în Boala pilonidala | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Hernia – o introducere

Organismul prezinta prin natura lui o serie de puncte slabe localizate in mai multe regiuni. Pentru abdomen-pelvis se intalnesc cu precadere trei: zona inghino-femurala, zona ombilicala si zona liniei albe.

Zona inghino-femurala comporta hernia inghinala si hernia femurala (este practic zona limitrofa stinghiei piciorului, popular- iar diferentierea inghino-femurala se face raportandu-ne la ligamentul inghinal, voi reveni)
Zona ombilicala, hernia cu acelasi nume (firesc, se afla la ombilic)
Zona liniei albe, idem (iar aceasta deasupra ombilicului).

Ce reprezinta o hernie?

Protruzionarea unui ‘viscer’ printr-un orificiu dintr-o astfel de zona, printr-un defect de perete. Adica aparitia unei umflaturi in aceaste zone descrise. Umflatura care uneori revine cu usurinta la pozitia normala, adica reductibila. Alteori, se blocheaza in defectul de perete si capata denumirea de incarcerare. Exista multe motive care pot determina aparitia unei asemenea umflaturi, i.e., hernie.
La persoanele varstnice, le denumim – hernii de slabiciune – adica se datoreaza unor modificari in structura intrinseca a peretelui, o imbatranire a unor tesuturi.
La persoanele tinere, aceste hernii se evidentiaza prin accentuarea presiunii/tensiunii zonei respective, si aici ma refer la efecte exterioare organismului. De pilda, efortul fizic prelungit si constant, tusea cronica (pacientii cu BPOC, fumatorii, etc). Sau pot aparea printr-un efect interior, de pilda, o tumora abdominala care creste presiunea din abdomen determinand exteriorizarea si fortarea acestor puncte slabe.

Cum se trateaza o hernie?

Singurul tratament corect este cel chirurgical. 
Hernia nu se trateaza cu pastile sau alte chestiuni. Nu exista alta vindecare reala decat prin tratament chirurgical. Mentionez aceasta centura, care se poate recomanda in conditii extreme. Pacienti foarte varstnici, problematici, cu multiple tare organice (diabet, insuficiente cardiace, ciroze, etc) si la care din multe motive poate fi riscanta interventia – o sa revin la acest aspect, fireste persoane care refuza din motive personale sau religioase orice interventie sau de pilda cei care doresc sa temporizeze pentru o perioada, interventia.
Se efectueaza cu anestezie rahidiana ‘partiala’, care nu implica mari riscuri pentru pacient. Si este total necesara datorita aparitiei complicatiilor. La orice varsta, hernia complicata devine o amenintare pentru viata.
Cand trebuie sa vina un pacient la chirurg?
Din prima clipa cand ii apare hernia. Se face o evaluare a afectiunii si a problemelor conexe si se programeaza operatia. Da, in afara de hernia complicata, este o interventie programata. Cu internare de o zi, doua, etc in functie de cum e leziunea si evolutia pacientului. Adica este si o interventie de ambulator.

Publicat în hernia | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu